Amintirile mele au bilet la cușetă. Ușor îmi trece trenul prin fața ochilor, lăsând în urmă miros de sine. Ușor îmi trece timpul pe lângă ureche, lăsând în urmă lui miros de ceas.
Vreau bilet și îmi vreau toate amintirile trăite acum, ca și cum nicicând nu s-ar fi inventat ceasurile prin care să poată trece timpul.
Sunt gol în mine, plin de noroi pe un peron înconjurat de buruieni.
Fii goala cu mine, plina de tine pe rând de șine tangente și moi.
Oniric miros de ceas prin care se disipa timpul: măsoară-mi viața în cușete de tren.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu