Cern

Mă stârnește o chemare a recelui din duș. Îmi cere corpul cu stăruința o iarnă întreagă să coboare prin piele, viscolind plămânii.

Mă doare că nu există suficient rece in lume. Din rece și frig absolut e născut soarele din care ne hrănim noi.

Simt chemarea începutului ascunsa în ghețari toropiți ce inutil incerc să-i cern prin piele. Început de zi după ce am visat că am trăit.