Lăsat

Mă simt lăsat în urma mea. Nu știu cine e cel ce pleacă, nu știu cine e cel care rămâne. Știu doar că nici unul nu e complet, și incompletul doare.

Tu... tu de unde vii? Pe cine vei cunoaște?
Nu mă lăsa în urma mea, nu ne lăsa în urma ta! Ia-ne pe amândoi cu tine, reîntregește-mă...

Degete

Dacă nu te-aș mai vedea, lumea ar fi la fel. Nimic nu s-ar schimba cu adevarat. Doar chipul tău, poate va fi înlocuit treptat în visele mele. Asta pentru că mintea nu poate ține pasul cu inima  când vine vorba de memorie. Reprezentarea ta nu va mai fi fidela, însă sigur nu îi vor lipsi zâmbetele din ochi și degetele care înțeapă.

Andabat

Erau în Roma antică gladiatori care luptau purtând  coifuri ce nu le permiteau să vadă. Astăzi sunt peste tot.

Uitat

M-am uitat pe fereastră. M-am uitat, ca să nu mă mai găsesc. Mâine vreau să il vad pe cel  uitat acum 8 ani. Ce i-aș spune regăsitului după atâta vreme? Cât de firesc l-am căutat, cât de nefiresc mi-a lipsit. Poate l-am găsit de cateva ori, sigur însă l-am pierdut odata în plus.
L-am lăsat fără prea multe remușcări pradă pentru ieri, până când azi tu mi-ai amintit de el. Apreciez enorm la tine, că ti-ai facut timp să ne cunoști pe toți trei, cel de azi, de mâine și de ieri.

Ai vrut

Ai vrut cândva să știi dorința mea. Aș fi vrut să-ți pot răspunde, dar adevarul e ca nu mai vad nici o flamură în războiul meu. Doar fum și săgeti rupte.

Mă zbat să trec printre fericiri ale viselor uitate, printre iluzia a ce am fost și speranța a ce pot deveni. Mânat de un scop nedefinit, caut ultima reduta. Astfel mă transform în propriul inamic, iar în căutarea victoriei las în urmă victime colaterale: speranțele, iluziile, visele și fericirile mele.

Aproapelui meu

”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți"

Puțini reușesc...

Dificultatea provine nu doar din efortul pe care acest lucru îl presupune. E de asemenea greu să te oprești la momentul exact în care ai nivelat iubirile. Trebuie pentru asta, să știi în mod constant cât te iubești. De ce? Pentru că dacă prețuiești mai mult alt suflet, îl nedreptățești pe al tău! Cum toate sufletele sunt la fel de importante, echilibrul e esențial. Media aritmetică nu se aplică aici. 

Și atunci, ce am de făcut? Simplu: te iubesc mai puțin sau încep să mă iubesc mai mult.

Azi

Azi ar putea foarte bine, să fi fost ultimul mâine pe care il voi întâlni vreodata. Și cum l-am petrecut?

Mi-am umplut timpul cu nimicuri, așteptând ca totul să se întâmple. Trebuia să fi fost invers... Trebuia să nu amân... Trebuia să nu evit...
Într-o zi, mâine însă nu va mai veni, iar asta nu va conta.  Până atunci voi fi făcut tot ceea ce puteam să fac și voi fi simțit tot ceea ce puteam să simt.
Asta dacă nu cumva azi a fost ultimul mâine care mi-a fost dăruit.

Fum

Fum... de la un foc ce a ars odata. Nici cenușa nu mai este. Doar ceva fum, intr-un borcan de sticla pe care ma tem sa il deschid. E singura mea dovada că demult, ceva poate s-a intâmplat.
Și scutur mut de frica, un borcan ce cred să fie al meu, nelăsând un fum obosit să se așeze. Mă doare acum mai intens frigul, și mă tem imens că nu voi putea aprinde alt foc. Aici, acum, pentru tine... sau vreodata, în alt loc.

Porumbei

Să fie gândurile mele porumbei de la tine?

Citrice

Admir lămâia! Nimeni nu poate nega că are personalitate. Când citricele s-au sfătuit cum să păcălească omul să le cultive, toate au ales să fie dulci. Lămâia a profitat în schimb de alt segment de piață. A ales să fie acră, și a mers până la capăt. Jos pălăria pentru abilitățile ei de marketing. Grapefruit-ul e un pic nehotărât. Personal, cred că inițial a vrut să fie dulce, apoi s-a luat după lămâie. Îl înțeleg. În schimb, mandarina... Ce e o mandarină, dacă nu o portocală mai mică?

Fericirea

Ce trebuie să faci ca să fii fericit? Nimic! Fericirea e starea naturală. Dacă ești nefericit, este pentru că lași altceva să îți umbrească fericirea. Cred... uneori simt... alteori uit și imi las umbrită fericirea.

Drepturi

Nu voi fi un om extraordinar, pentru că am dreptul să fiu obișnuit.

non Peter O Toole

Friptură

Facerea 1,29: „Apoi a zis Dumnezeu: Iată, vă dau toată iarba ce face sămanță de pe toată fața pământului și tot pomul ce are rod cu sămânță în el. Acestea vor fi hrana voastră."

Pisica

Într-un templu Zen, meditațiile zilnice ale călugărilor erau întrerupte de zgomotele produse de o pisică. În consecința, maestrul a decis legarea pisicii pe durată meditațiilor. După zece ani, pisica a murit. În consecință, maestrul a decis aducerea altei pisici care să fie legată pe durată meditațiilor. După un an, au apărut primele tratate despre importanța pisicii în procesul de meditație.

Pene

”Te poți impodobi cu penele altuia, dar nu poti zbura cu ele”


Lucian Blaga

Broaște

Am promis unui cititor fanatic :) un post despre broaște. Problema e că nu știu mare lucru despre aceste minunate creaturi. Există totuși scăpare.
Păstrat timp de 10 ani, stă ascuns în memorie un articol de ziar așteptând acest moment. Pe scurt, articolul cataloghează în bază unor riguroase teste știintifice, broaștele ca fiind cele mai insensibile animale. Asta nu poate însemna, decât că în urma unor teste spirituale, broaștele ar primi titulatura de cele mai fericite ființe.

Îndoiala

E mai bine  ca în loc să întelegi doar o parte a situației,  să nu întelegi nimic. Întregul e mai mult decât suma părților, iar când nici suma părților nu poți calcula, ”the bigger picture” sigur îți scapă.
Chiar dacă te surprinde, cu toții greșim mai mult sau mai puțin când încercăm să întelegem. Problema apare când sigur pe realitate, gândim, vorbim sau acționăm. Întotdeauna trebuie să păstrezi o doză de îndoială.
Ce s-ar întâmpla, daca la corida, taurul ar avea dubii? Poate ar realiza că nu pătura în culori aprinse îi vrea răul.

Preferințe

Din memorie, adaptare:

Într-un templu zen, era un călugăr atipic. În timp ce frații sai meditau, el mânca morcovi murați. Lucrul acesta nu a scapat atenției celorlalți. Într-o zi, dupa meditație, ei l-au întrebat:
- Frate, de ce alegi s-ă mănânci doar morcovi, când sunt atâtea murături, nu știi oare că cea mai ușoară cale catre e iluminare e lipsa preferințelor?
Răspunsul dat, i-a rușinat pe toți:
- Atunci de ce preferați calea mai ușoară?

Poți

În viață poți face o singură greșeală: să ignori.

Risc

Cine nu riscă nu câștigă! Da, e manipulare. Nimeni nu îți arată reversul: cine nu riscă nu pierde!
Totul se rezumă la ce ai de pierdut sau de câștigat. Aici apare partea complicată. Depinde în ce sistem de axe îți încadrezi valorile. Poți câștiga mai mult dacă pierzi anumite lucruri sau poți pierde mai mult câștigând. Când ești pe punctul de a te îneca, renunți la rucsac.
Astfel, când vine vorba de câștig sau pierdere (venituri sau dusuri- ca sa parafrazez un vestit blogger)  Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, dar nici altceva!

Dorința

În budism e lege: Dorința dăunează grav fericirii! Pot să înteleg de ce, dacă vrei un lucru, nu ești fericit până îl obții. Ca să nu mai vorbim de cazul în care nu obții ce ai dorit...
Dacă ar fi un sigur lucru, poate nu fi o problemă, dar e în natura umană ca odată ce ai primit ceva, să iți dorești mai mult, să fii mai ambițios, motivat de reușită. Căutăm deci nefericirea!
Nefericiți fiind, nu putem atinge iluminarea, scopul suprem al vieții budiste.
Înlănțuirea păstrează fără doar și poate o structură logică. Mă gândesc însă, să întreb un calugăr budist (cu prima ocazie), dacă își dorește să ajungă iluminat.

Iubire

Te iubesc mult!
Fals... Nimeni nu poate iubi mult!
Imposibilitatea nu vine din abilități, ci din semantică. Din faptul ca iubirea nu se poate număra său cântări. E precum curentul electric. Plătim pentru intensitate.
Dacă vrei să iubești, atunci fă-o tare.

Simte

Greșim când încercăm să întelegem universul. Limitați în gândire prețuim inteligența. Ucidem corola de minuni a lumii...

Dacă ar fi să analizăm greșelile oamenilor, ajungem în final la sursa, numită atât de nimerit: păcatul primordial. Deși pedepsiți sever pentru acest lucru, cu stăruință recidivăm. Suntem desigur, nemulțumiți de faptul că am fost toți privați de fericirile Raiului pentru o singură greșeală, pe care nu am făcut-o noi. Oare?!

Adevărul este că mâncăm din mărul ală în fiecare zi, aproape în fiecare clipă...

Alegerea fructului din  pomul cunoașterii binelui și răului, simbolizează (în opinia mea, desigur), decizia de a încercă să întelegi. Să supui totul testului minții. ”Totul” fiind prin definiție nelimitat, iar mintea umană limitată, incompatibilitatea e evidentă. 

Situația nu e fară ieșire. Înzestrați cu o natură duală, nu trebuie decât să alegem cealaltă latură. Nimeni, nu a reușit vreodata sa măsoare cât poate simți un om. Suntem așadar nelimitați în simțire și asta ne dă șansa reîntoarcerii în Rai. Întreg universul stă la porțile inimii tale.

SIMTE-L !

Limitat

Omul este o ființă rațională... Da. Dar în același timp: Omul, este o ființă limitată rațional.
Oricât de inteligent ai fi, nu poți să înțelegi ce cauți aici. Poți emite teorii despre cum ne-am născut și evoluat ca specie. Ceea ce ne pune cu adevărat în dificultate este: de ce. Pusă în context existențial, întrebarea e  fără răspuns.

Posesiuni

Lucrurile noastre trebuie să fie multe, trebuie să fie mari, trebuie să fie scumpe.  Adunăm cât mai mult și facem regulat inventare. Ne păcălim constant.
Lucrurile noastre sunt cele pe care nu ni le poate lua nimeni...
Uimitor nu este cât de puțin avem. Uimitor este de cât de puțin avem nevoie!

Cheia

Deși aparent inofensivă, o cheie reprezintă un adevărat pericol. Abia așteaptă sa o utilizezi, după care ești pierdut. Cheia e o unealtă ce deschide doar drumul spre perzanie. Cum să ai un lucru de preț, pe care să îl ții departe de aproapele tău? Dacă tu te folosești de cheie ca sa îi împiedici accesul aproapelui, atunci nu îl iubești ca pe tine însuți! Și cu toții știm ca dacă nu îți iubești aproapele ca pe tine însuți, nu moștenești Împărăția Cerurilor.
Ai o cheie? Ești dispus să renunți la ea acum pentru a primi una în viața de după?

Born to Run

“Every morning in Africa, a gazelle wakes up, it knows it must outrun the fastest lion or it will be killed. Every morning in Africa, a lion wakes up. It knows it must run faster than the slowest gazelle, or it will starve. It doesn't matter whether you're the lion or a gazelle-when the sun comes up, you'd better be running.”

Bibliografie:

Christopher McDougall, Born to Run: A Hidden Tribe, Superathletes, and the Greatest Race the World Has Never Seen

Revenire

Te-ai întrebat vreodată de ce se întorc păsările migratoare din Țările Calde? De fapt ele nu se întorc. Fiecare călătorie pe care o fac e către  Țările Calde...

Noi oamenii nu avem privilegiul acestei continuități, și oriunde am pleca în aceasta lume, purtăm cu noi gustul amar al întoarcerii către banal. Oricât de însorită ar fi destinația de vacanță, aducem o umbră a cotidianului ce ne așteaptă după. Ce putem face să scăpăm de nostalgii? Simplu! Dacă etre bate avoir (a fi vs a avea), atunci aici bate acolo și acum e mai tare ca atunci. Fii deci fericită cu fiecare clipă pe care o petreci oriunde alături de tine!

Perfecțiune

Perfecțiunea e un mit. Ne prefacem că o căutăm. Ne mândrim că suntem perfectibili.
E imposibil să spui când un lucru e perfect sau imperfect. Din punctul asta de vedere perfecțiunea se aseamănă cu infinitul. Niciodată nu știi când ai ajuns acolo și întotdeauna mai poate fi făcut încă un pas. Poate de aceea noi românii avem o categorie aparte: ”mai mult ca perfect”.
Cert este faptul că dincolo de o preocupare simulată, oamenii nu prețuiesc perfecțiunea. Un diamant artificial va fi mult mai ieftin decât unul natural, din simplu motiv că e perfect...

Țidulă

Dragă Charles,

Țin să îți comunic pe această cale, că am indentificat veriga lipsă. Totodată te anunț că ale tale conflicte cu clericii vremii erau nejustificate. E drept că mare lucru nu s-a schimbat de când ai plecat. Toți cei care poartă sutană împărtășesc ideologiile predecesorilor.  Ca de fiecare dată însă, adevărul e la mijloc ( ai observat ca toate lucrurile care contează sunt la mijloc?).

Revin, veriga lipsă... lipsește. Zic identificat pentru că nu am găsit-o nici eu și nici ceilalți cercetători pasionați ai domeniului (antropologi ne zice și acu). În schimb, descoperirea făcută în abisul gândirii mele este următoarea: 

Veriga lipsă lipsește pentru că nu a existat. 

Parcă îți văd fruntea încrețită până la ceafa... dar încearcă să mă urmărești. Adam și Eva, personaje principale în opera Creației, izgoniți fiind din Eden, găsesc adăpost în trup de primată. Aportul spiritual cauzează modificări ale gazdei. Vezi tu... lanțul evoluție întâlnește la un moment dat intervenția Fierarului.

Te rog deci, să iți rupi ceva timp din veșnicie și să te gândești la ce ai greșit. Atenție că în momentul în care ne întâlnim ai extemporal (probă scrisă neanunțată).

P.S. Am speranța că urmărești acest blog!

P.P.S E drept că mă gândesc, având în vedere locația ta curentă, că ai analizat încă din 19 aprilie 1882 teoria atât de neîndemânatic expusă mai sus.

Pietre în iarba

Căutăm pietre în iarbă, mereu aplecați, mereu preocupați, ignorând cerul de deasupra noastră. Le colectăm. Le catalogăm. Apoi numărăm. Le cărăm după noi.
Ne strângem la bere cu necunoscuți. Comparăm...
Întotdeauna, la sfârșitul zilei altcineva are o gramada mai mare. Nu e nimic, mâine e o altă zi. Mâine vom avea mai multe pietre decât cel de lângă noi. În fiecare zi aceiași strategie cu o singură problemă: ”Mâine” e ediție limitată!
Pornim mereu mai determinați, mai ambițioși, să strângem cât mai multe pietre, și pe măsură ce strângem, ne e tot mai greu sa privim cerul. Greutatea pietrelor e tot mai apăsătoare și cu cât ne apasă mai tare, cu atât mai tare ne mințim că suntem fericiți. Cu cât avem mai puține cu atât suntem mai atenți în iarbă. Doar doar vom găsi pietre azi!
Vine o zi când Cineva îți ia toate pietrele. Eliberat de povara lor privești cerul, vezi iarba cum adie în vânt, simți mireasma florilor... Soarele apune într-un spectacol de culori. Minunat! Ultimă zi, ultimul apus. Le-ai pierdut pe celelalte. Atunci îți dai seama ca etre bate avoir oricând. A fi vs. A avea! Sau stai... dacă ai mai putea găsi o piatră...

Câte pietre ai strâns azi?

Te iubesc!

Oh... dar cum să nu iubești!? Iubești zâmbetul ei, iubești lacrima ei, îi iubești mersul, îi adori pasul, atât de tare îi iubești glasul, iubești tot ceea ce face...
Asta până când, într-o zi o zărești cu altcineva. Îi zâmbește, pasul o poartă departe de tine, șoptește altcuiva: ”Te iubesc!”. În acel moment universul se prăbușește peste tine. Ea e de vină!
Oare așa e? Te-a înșelat?
Dacă ai avea capacitatea să înțelegi ce s-a întâmplat, descoperi că nu ai iubit-o decât când îți zâmbea. Când lacrimile ei erau pentru tine, când pasul ei o aducea la tine. Tu, Tu, Tu. Totul se rezumă la tine. Te iubești!
Ai iubit precum îți iubești câinele, pentru că e al tău, și cu toți știm ca e greu să iubești câinele altcuiva.
Dacă ai iubi cu adevărat nu ai suferi! Dacă ai fi fost sincer de la început, nu s-ar fi ajuns aici. Suferința ta nu e decât pedeapsă pentru minciună. Ai mințit și te-ai mințit în același timp. Nu ”Te iubesc!” ci ”Mă iubesc!”. Nu poți suferi din iubire, la fel cum nu poți fi înghețat de soare. Iubește-o pentru că există! Zâmbetul ei e același, doar ca nu e al tău.

Tu de câte ori ai mințit când ai spus: ”Te iubesc!”?

Ignoranță

Dacă toți fulgii de zăpadă sunt unici, cum putem face doi oameni de zăpadă identici? Cum altfel decât ignorand esența, acțiune atât de naturală, perfecționată zi de zi...

Liberul arbitru

Oamenii se nasc, trăiesc și mor. Nu e nici un mister.
Nimeni nu alege unde să se nască, când și în ce împrejurări. Nu poți să îți alegi moștenirea genetică. E o surpriză să descoperi cât de inteligent și atrăgător sau cât de prost și slut ești.
Cel puțin în primii 10 ani din viață contextul nu îl creezi. Îți este dictat de părinți, frați, surori; cei cu care intri în contact. Însuși mediul în care trăiești te modelează. Reacționezi în baza personalității  pe care unii spun ca o dictează alinierea planetelor la momentul nașterii. Înveți cât iți permite inteligența
Apoi vine vremea sa acționezi. Confruntat cu cea mai simpla decizie crezi ca alegi pasul următor...

Pseudo-matematică:
         personalitate+ inteligență+contextul formator= eu
         eu+dilemă=decizie
deci:
         decizie= (personalitate+inteligență+contextul formator)+dilemă
Dacă a implică b și b implică c, atunci a implică c
Dacă nu ai nimic de spus când vine vorba de a, atunci c sigur nu depinde de tine.

P.S.
Această frântură de text face parte din contextul formator. Nu alegi dacă îl găsești sau nu. El te caută, el te schimbă (mai mult sau mai puțin), și pe în funcție de ecoului pe care il crează îți vei baza următoarea decizie:p

Chemare

Cum să chemi în întuneric pe cel ce a văzut lumina?
Dar cum arăți lumina celui ce a văzut doar intuneric?