Hai

Hai să trăim o clipă!

Unică și finită ca frunza galbenă a unui mesteacăn. Să ne luăm oxigenul din clipă în clipă în piepturi lipite.

Hai să murim o clipă!

Unică și infinită ca tot ce ar putea fi, pironit in fața lui este. Să lasam oxigen pentru lămpile rătăciților ce căuta găsirea noastră.

Stol

Curge apă prin găurile din cer inundând o sete veșnic neastâmpărată. Scobesc din miezul zilei câteva clipe pentru un prezent flămând, poziționat strategic între două gânduri parte a aceluiași stol.

Gândurile nu au pene și de aceea pot zbura prin ploaie cu viteza lor și imprecizia mea.

Dictando

Din gând în gând mă rostogolesc prin vise, ca pixul plictisit pe colturile unui caiet cu pătrățele. Atunci îmi pare că vii din alte planuri, în vizită într-o minte dornica de elfi și zâne și îngeri.

Și adun în memorie, tinzând la infinit, acele cânduri, văzu-ți-am și pentru o clipă buricul. Singur ce stă martor al intersecției noastre de planuri. 

Matematica nu are ce căuta în vise!