Dansează-mi! Universul întreg e doar muzica. Dansul tău strecoară totul tău în nimicul meu.
Dansează-mi spre ființă fiecare gând menit spre a se trece.
Bună străine! Fă un pas, mai fac un pas... să ne cunoaștem! Nu am nimic de ascuns, nu-ți caut secrete. Arată-mi doar omul din spatele măștii. Vreau să-i creionez sufletul cu creionul minții, pentru ca apoi să suprapun desen peste desen în cautarea liniilor comune. Într-un final vom cunoaște chipul și asemănarea...
Dansează-mi! Universul întreg e doar muzica. Dansul tău strecoară totul tău în nimicul meu.
Dansează-mi spre ființă fiecare gând menit spre a se trece.
fior ajuns în mine... mai mult sunt eu al lui decât el propriu mie
Peste câmpuri lucrate cu mâna, peste dealuri în care au înghețat cândva urmele lupilor, printre rugăciuni prea rar ascultate din gâturi uscate de arșiță.
Toate aleargă din trecut până dincolo de marea uitare. Doar fiorul rămâne și scrie în piei și inimi mesaje lipsite de context, atât de prezente încât fac timpul irelevant în trecerea lui.
Fior cu urme de genunchi mult după ce pământul le-a șters.
Când te rătăcești, cautã-mã întâi pe mine.
Porniți spre aceeași destinație vom avea mai mari șanse să ne întâlnim.
Dacă nu te rătăcești, lasă-ma să te caut pe aceleași poteci pe unde-mi târâiam gândurile. Doar la revedere, iartă-mi zgârieturile prăfuite de soare. In harta timpului, ele sunt reperele după care mă întorc într-un trecut ce veșnic ne va aparține.