Întâi aproape de rădăcini, apoi pe lungimea sa.
Jumatate de copac au folosit-o pentru a face o punte peste un abis vechi de când lumea. Un abis în drum spre nicăieri.
Cealată jumatate au folosit-o pentru a se incălzi. Călătorii se lupta deseori cu frigul si umezeala.
Copacul este acum recunoscătoar fiecărui călător. Pași obosiți poartă cenușa amestecată cu noroi, într-un pelerinaj al reîntregirii.
Rămăne însă ascunsă în fibră, lupta cu un sentimet fad de imobilizăre fără rădăcină.
Nu prea înţeleg multe, dar... Te pupa Jean
RăspundețiȘtergere