Tăcerea mea îți este psalm.
Îmi pun în rime mute, mii de stăruințe.
Un biet crustaceu eșuat pe o stâncă ce se roagă de o sirenă să își părăsească marea pentru a-l reîntoarce, s-ar putea să mă înțeleagă.
Un bătrân beduin rătăcit a cărui ureche caută secretele vântului m-ar putea înțelege.
Un curent oceanic ce descifrează povestea unui ghețar naufragiat m-ar înțelege.
E spațiul dintre note cel care face muzica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu