Suflet

Împreună în descoperirea vieții,

Am simțit și lumea ne-a rănit,
am iubit și asta ne-a orbit,
am ascultat cand n-a vorbit.

Am fost uciși și am ucis,

Mai mult martir decât călău,
mai mult sfânt decât ateu,
mai mult eu, decât al meu
Suflet

Vânt

Fum şi oglinzi.
Prezentul mut strigă vântul... şi vântul împrăştie fumul.
Văd în oglinzile ce simt, imaginea deformată a unui străin neprezent. Jumătăţi de reflecții alcătuiesc un univers care nu mă justifică. Unde-i argumentul pentru eu?

Din nou vânt... iar vântul e aducător de fum.

Fum peste genele închise,
fum peste șoapte nerostite,
fum peste inimi obosite.

E timpul

Privesc in jur încercând să mă agăţ de ceva. Poate am uitat un lucru fără de care nu pot pleca. Nu. Toate au încăput in geanta agaţată ostenit pe umar. Nu-mi ramâne decât să deschid uşa şi să încep calc nişte trepte familiare spre necuoscut. Cine ştie câte vor mai fi, de urcat de coborât, de căutat în întuneric.

Afară praful împraştie promisiunea ploii ce se răzgândea sa cadă. E un lux să te răzgândesti, unul pe care nu mi-l pot permite!