vineri, 27 septembrie 2019

Cern

Mă stârnește o chemare a recelui din duș. Îmi cere corpul cu stăruința o iarnă întreagă să coboare prin piele, viscolind plămânii.

Mă doare că nu există suficient rece in lume. Din rece și frig absolut e născut soarele din care ne hrănim noi.

Simt chemarea începutului ascunsa în ghețari toropiți ce inutil incerc să-i cern prin piele. Început de zi după ce am visat că am trăit.

miercuri, 25 septembrie 2019

Taci

Ce mici îmi sunt cuvintele!
Cât frunzele ascunse in măslinul ce își află liniștea printre bătăi diastolice promițând aripi de porumbei.

Să-mi crești cuvintele pe buze! Să le altoiești cu ale tale! Să mi le crești să fie vorbe, să apere liniștea de porumbei!

Antropologii ți-ar putea spune că liniștea e rezultatul tăcerii în cuvinte mari. Când taci în cuvinte mici, e dragoste.




luni, 23 septembrie 2019

Socot

Nelimitată este zarea după care mi-am pus dorința. Sâmbure din mine ce așteaptă îngropat plânsul unei stele căzătoare pentru ideea unei rădăcini. Ascuns stau prin uitare, căci mai lipsita de limita decât zarea e singura ce mi se pare.

Amintește-mi să uit că nu sunt dorința mea, dorește-ți să fiu prin amintirea ta.

Atât de calde lucruri nu-s, că recele nu mă mai strămută. Ostaș cu nasturi rupți ce frig pe piept, socot că sunt în cele mai proprii gânduri, cel ce vrea să nu mai vrea să vreau.

joi, 12 septembrie 2019

Psalm

Tăcerea mea îți este psalm.

Îmi pun în rime mute, mii de stăruințe.

Un biet crustaceu eșuat pe o stâncă ce se roagă de o sirenă să își părăsească marea pentru a-l reîntoarce, s-ar putea să mă înțeleagă.

Un bătrân beduin rătăcit a cărui ureche caută secretele vântului m-ar putea înțelege.

Un curent oceanic ce descifrează povestea unui ghețar naufragiat m-ar înțelege.

E spațiul dintre note cel care face muzica.

Rog

De departe cei mai frumoși îngeri sunt ai mei. Au ochii mari, cu care zâmbesc. Îngerii au un fel aparte de a zâmbi, fara a implica mușchii. Altfel nici că ar putea. Dacă ar avea mușchi, ar putea fi ținuți în brațe, înlănțuiți carnal.

De aproape, cei mai nevrotici îngeri sunt ai tăi. Zâmbesc din ochi, însă parcă aparte. Un zâmbet complice.

Rog îngerii tăi să spună alor mei, ce planuri aveți pentru mine.

vineri, 6 septembrie 2019

Tren

Amintirile mele au bilet la cușetă. Ușor îmi trece trenul prin fața ochilor, lăsând în urmă miros de sine. Ușor îmi trece timpul pe lângă ureche, lăsând în urmă lui miros de ceas.

Vreau bilet și îmi vreau toate amintirile trăite acum, ca și cum nicicând nu s-ar fi inventat ceasurile prin care să poată trece timpul.

Sunt gol în mine, plin de noroi pe un peron înconjurat de buruieni.

Fii goala cu mine, plina de tine pe rând de șine tangente și moi.

Oniric miros de ceas prin care se disipa timpul: măsoară-mi viața în cușete de tren.

miercuri, 4 septembrie 2019

Pleoapa

Am adormit prizonier în temnița toamnei pe un braț de frunze ude. Încet, mi se scurg visele mai abitir ca lacrimile din vremea când în mine avea cine plânge.
Întâlnește-mă în cel  de din urmă vis agățat de pleoapă pentru ca inevitabil, să-mi tulburi trezirea cu amintirea ta.

duminică, 1 septembrie 2019

Cod

Dumnezeu mi-a trimis secretele universului.
Le-a scris in Braille pe corpul tău.  Deci nu mă întreba ce caută degetele mele pe șoldurile tale.

De aceea mă bucur când e frig și ți se înfioară pielea. Atunci descopăr totul despre iubire, despre rosturi și despre nimic.

Dacă aș putea Eu să aduc fiori în piele ta și când e cald, atunci inevitabil aș scrie în codul universului. De asta nu mi-a fost dată iscusință scrisului, pentru că astfel aș face o lume doar a noastră în care sa ne suprasaturăm. Nu cunosc măsură când vine vorba de tine iar în final doar lăcomia dorinței mă împiedică să fiu în asemănarea lui Dumnezeu.