miercuri, 4 septembrie 2019

Pleoapa

Am adormit prizonier în temnița toamnei pe un braț de frunze ude. Încet, mi se scurg visele mai abitir ca lacrimile din vremea când în mine avea cine plânge.
Întâlnește-mă în cel  de din urmă vis agățat de pleoapă pentru ca inevitabil, să-mi tulburi trezirea cu amintirea ta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu