Atemporală este clipa pe care o trăiesc.
Nu e cu nimic mai finită ca secole ce au trecut sau vor sa vină. Toate pălesc in efuziunea unei veșnicii ce nu imi aparține.
Ca bilele unui joc demodat, ne impinge universul printre pinioane, pentru ca la cel mai mic semn de procrastinare să ne așeze pe ce canapea vrea EL.
Fisurez tăcerea cu rugăciuni menite să crească în clipa asta, rădăcini să ne cuprindă într-un secol de eternitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu