Inima

iată inima.

Petec peste petic, cusătură peste cusătură. Când prima dată s-a rupt am pus un petic, stângaci, cusut rar şi mare cu aţe colorate. Apoi s-a rupt din nou şi din nou şi din nou. Pe cele desprinse le-am smuls cu mâna mea şi am bandajat alte inimi. De pe altele am luat pentru a mea. Inimile nu sunt de unică folosinţă.

În final peticile au devenit mai discrete, cusăturile mai fine. Unele peste altele, până când în inimă nu a mai fost loc de inimă.