Fum şi oglinzi.
Prezentul mut strigă vântul... şi vântul împrăştie fumul.
Văd în oglinzile ce simt, imaginea deformată a unui străin neprezent. Jumătăţi de reflecții alcătuiesc un univers care nu mă justifică. Unde-i argumentul pentru eu?
Din nou vânt... iar vântul e aducător de fum.
Fum peste genele închise,
fum peste șoapte nerostite,
fum peste inimi obosite.
Argumentul pentru Eu e ca ne intamplam. Vrem nu vrem, ne-am intamplat si e datoria noastra sa ne intamplam mai departe.
RăspundețiȘtergere