sâmbătă, 4 mai 2013

E timpul

Privesc in jur încercând să mă agăţ de ceva. Poate am uitat un lucru fără de care nu pot pleca. Nu. Toate au încăput in geanta agaţată ostenit pe umar. Nu-mi ramâne decât să deschid uşa şi să încep calc nişte trepte familiare spre necuoscut. Cine ştie câte vor mai fi, de urcat de coborât, de căutat în întuneric.
Afară praful împraştie promisiunea ploii ce se răzgândea sa cadă. E un lux să te răzgândesti, unul pe care nu mi-l pot permite!

Un comentariu: