Ora pe Pământ sub două bucăţi de cer şi jumătăţi de lună prinse într-o îmbrăţişare imposibil de firească. Lied al tăcerii pe partituri de cearceafuri albe. Cânţi tu, eu, şi apoi în duet umplem camera cu liniştea noastră.
E nedrept că nu mai pot să îţi ascult acum tăcerea. Tot ce pot să fac e să-mi adorm neliniştea în refrene memorate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu