Întrebări fără răspunsuri exacte și explicațile lor invalide mă obosesc îngrozitor. Continui sub amenințarea zilei în care deși răspunsul e aproape, voi fi încetat să îl caut.
Bună străine! Fă un pas, mai fac un pas... să ne cunoaștem! Nu am nimic de ascuns, nu-ți caut secrete. Arată-mi doar omul din spatele măștii. Vreau să-i creionez sufletul cu creionul minții, pentru ca apoi să suprapun desen peste desen în cautarea liniilor comune. Într-un final vom cunoaște chipul și asemănarea...
Eu nu mai caut un de ce... Eu mă întreb ce facem dacă obținem un răspuns la acest de ce? Așa că, cea mai potrivită întrebare ar fi: Așa... și?
RăspundețiȘtergereOare, "de ce" te intrebi?
Ștergere