sâmbătă, 11 august 2012

Dorința

În budism e lege: Dorința dăunează grav fericirii! Pot să înteleg de ce, dacă vrei un lucru, nu ești fericit până îl obții. Ca să nu mai vorbim de cazul în care nu obții ce ai dorit...
Dacă ar fi un sigur lucru, poate nu fi o problemă, dar e în natura umană ca odată ce ai primit ceva, să iți dorești mai mult, să fii mai ambițios, motivat de reușită. Căutăm deci nefericirea!
Nefericiți fiind, nu putem atinge iluminarea, scopul suprem al vieții budiste.
Înlănțuirea păstrează fără doar și poate o structură logică. Mă gândesc însă, să întreb un calugăr budist (cu prima ocazie), dacă își dorește să ajungă iluminat.

4 comentarii:

  1. Păi atunci hai să ne lăsăm duși de val. În adevăratul sens al cuvântului. De ce să mai înotăm dacă deja știm că nu avem nici o șansă. De ce să facem patul, dacă și așa știm că o să-l deranjăm peste câteva ore. Dar mai presus de toate, de ce să cumpărăm flori, când știm că oricum vor muri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru a vedea unde duce valul. O frunza care pluteste pe rau capata forta raului. E o iluzie ca poti inota. Exista 2 motive sa iti faci patul:1 sa schimbi lenjeria, 2daca ai apariament nedecomandat:D. Nu cumpara flori, cultiva-le.
    Si oricum postul asta nu e despre liberul arbitru:P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca eu de fapt n-am vrut sa scriu nici un comentariu. Doar coincidenta a fost de vina...

      Ștergere