Îți simt privirea din cealaltă parte a încăperii. Are gust de cireșe. E caldă și dulce și dispare după genele foite parcă de o adiere firavă ce-ți poartă parfumul. Un soare valsează dinaintea-mi pe acorduri de primavăra. Mă sting de sete plutind în derivă pe un ocean de apă dulce. Neîndurător supliciu.
Deschid ochii. Lipsa ta mă lovește brutal și rece în piept. Un gol inodor îmi invadează tăios întreaga ființă. Îmi trăiesc cumplita iarnă scormonind lângă trunchiul copacului. Frunze jilave rupte și reci. Cândva, de după ele mă priveau cireșele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu