Sunt

Ghețar de vise memorate, plutind pe valuri de vânt în început de primăvară. Amenință dezghețul și prin lacrimi visele vor curge pe un obraz de tot ce-ti cer.
Sau poate va tacea vântul, și cioburi vor cadea din pământ, lucind stins în muguri de rouă. Iar tu să calci pe visul rece, timid și trist, crezând că trece.

Cinci

stele oglindite într-un ocean portocaliu, deasupra unui cer albastru ce miroase în întregime a mango
degete de la mana stânga ce poartă cu ele parfumul palmei tale drepte
zile nesfârșite măsurate în promisiuni de primavără
vise depășite de clipele trăite

zece...

Strop

E joi dimineață. Abia ce ai terminat ultima buclă a șireturilor. Azi au fost parcă sălbatice și greu de stapânit. Știi că o să întârzii dar te întorci în bucătărie pentru ultimul strop din cana de cafea. Din nou o privire furiș în oglinda de pe hol. Clanța răspunde răgușit dezmierdării palmei. Ai grijă să calci cu dreptul prima dată, poate vei compensa faptul că te-ai întors. Superstițiile nu îți sunt familiare, dar de ce să riști. Învărți cheia de două ori în broască și cobori în grabă scările (12+1). Un soare rece îți zâmbește rezervat. Nu vrei să rămâi dator și îi răspunzi salutului.

Tocmai pentru că te-ai întors pentru ultima gură de cafea, semaforul te va pedepsi ținându-te de partea cealaltă a străzii exact cand autobuzul tău oprește în stație. Nu îți rămâne decât să îl aștepți pe următorul alături de alți călători, punctuali sau întărziați. Priviri somnoroase rătacesc în cautarea încheieturii mâinii stângi. Una dintre ele o întâlnește pe a ta, și într-un mod violent conștientizezi  că ești exact unde trebuie, exact când trebuie....

Nici o decizie nu e prea mică. De aceea nici una nu e cu adevărat a ta!