Poduri se prăbușesc în spate, copleșind în praf urme proaspete de pași.
Poduri din ce în ce mai înguste, punți și în final funii.
Echilibru precar îngrijit atent, acompaniat de murmurul unei rugăciuni timide:
"Rupe-te!"
Bună străine! Fă un pas, mai fac un pas... să ne cunoaștem! Nu am nimic de ascuns, nu-ți caut secrete. Arată-mi doar omul din spatele măștii. Vreau să-i creionez sufletul cu creionul minții, pentru ca apoi să suprapun desen peste desen în cautarea liniilor comune. Într-un final vom cunoaște chipul și asemănarea...