mai sună-mă.
nu-mi spune nimic, așa cum nici ploaia nu îmi mai spune. Dar mai sună-mă așa cum și ploaia mă mai udă, cazând dintr-un cer care nu mai este al meu.
Nicăieri e înainte, ud de secretele ce nu le-am cerut descifrate.
Plouă! Hai să dam praful la dos, ales cu atâta grija.
Dansează-mi! Universul întreg e doar muzica. Dansul tău strecoară totul tău în nimicul meu.
Dansează-mi spre ființă fiecare gând menit spre a se trece.
fior ajuns în mine... mai mult sunt eu al lui decât el propriu mie
Peste câmpuri lucrate cu mâna, peste dealuri în care au înghețat cândva urmele lupilor, printre rugăciuni prea rar ascultate din gâturi uscate de arșiță.
Toate aleargă din trecut până dincolo de marea uitare. Doar fiorul rămâne și scrie în piei și inimi mesaje lipsite de context, atât de prezente încât fac timpul irelevant în trecerea lui.
Fior cu urme de genunchi mult după ce pământul le-a șters.
