Eul

Te caut printre ultimele zile de vară.  Un soare cu zvârcoliri concentrate și absențe din ce in ce mai lungi, mi-a ghidat pașii spre ziua în care m-am găsit uitat în căutare. Aici eram, năuc de concentrare, expus prin absurdă introspecție în persoana a doua.

Mă aflu în tine, prin tine și încep să cred că dacă nu m-aș defini prin căutare aș fi chiar tu. Uneori..

Pentru că alteori diferența dintre mine și zilele astea e atât de mare, încât nu mai știu cine ești.

fuziune

Atemporală este clipa pe care o trăiesc.
Nu e cu nimic mai finită ca secole ce au trecut sau vor sa vină. Toate pălesc in efuziunea unei veșnicii ce nu imi aparține.

Ca bilele unui joc demodat, ne impinge universul printre pinioane, pentru ca la cel mai mic semn de procrastinare să ne așeze pe ce canapea vrea EL.

Fisurez tăcerea cu rugăciuni menite să crească în clipa asta, rădăcini să ne cuprindă într-un secol de eternitate!

Ceai

ce-ai făcut, verde împărat?

Creat-ai muza-n buza mea? Strigăt de luptă aprigă, odihnit pe petalele dintilor.

Adiacentā inocența, să crești în mine laurii ce-mi vor încununa profanul exonerat de clipă.


Să bem augustul demisec  turnat in pahare improprii, căci în final, proprie imi este doar tăcerea. Restul e ofrandă.