EL: Abia
am mâncat, foarte
puțin...
Oricum, kilogramele nu contează.
Contează ce te face mai fericit. Slim sau
sătul.
Singurul lucru care conteaza in viața asta, este Fericirea!
Să nu uiți niciodată! Fericirea!
Să nu uiți niciodată! Fericirea!
el: Vreau să mă dezlănțui. Să dansez, să fie muzică. Să fie vară, să adie ușor vântul, să am teneși și pantaloni scurți. Să fie muzică.
EL: Să fie... Fericirea e tot timpul în prezent.
el: Greu pentru mine.
EL: Greu pentru oricine.
Poți să mori în așteptare, așteptând să trăiești.
el: Teorie știu toate sufletele. Tu aplici?
EL: Aș fi avut atâtea să te învăț.
el: S-a scurs tot timpul din lume?
EL: Nu știu
dacă e destinul tău să înveți de la mine...
el: Depinde de invățături.
EL: Cele pe care simt că le știu: despre prezent, despre clipă, despre Fericire.
el: Apoi poți să mă înveți prin exemplu, dacă poți...
EL: Iată-ți exemplul:
Nu vreau să fiu în alt loc decât cel de acum. Nu vreau altă muzică, decât această liniște.
Nu vreau să fiu în alt loc decât cel de acum. Nu vreau altă muzică, decât această liniște.
el: Ești tu acum fericit? Nu pari fericit.
EL: Da. Fericirea nu e atunci când râzi. Aceea e bucurie. Acum îmi este pieptul plin de fericire.
Vezi tu... lipsește o intelegere comună asupra fericirii.
Fericirea
e atunci când știi că fiecare om are destinul lui, care se
leagă cu altele, se rupe
de altele pentru a se leaga din nou de altele. Când știi că tu nu esti centrul universului. Că întreg universul vegheaza destinele tuturor, al tău printre ele.
Vezi tu,
nu ai cum să o dai în bară. Universul
nu te lasă.
Însă dacă inoti impotriva curentului, tot
acolo ajungi. Dar daca
nu te zbati, simti
apa, simti soarele, vezi
copacii de pe marginea râului.
Tu nu ai cum să greșești. Râul e definit se varsă unde se varsă, fie ca tu înoti sau plutești. Singura ta grija, este sa fii fericit. Învață să fii fericit!
el: Dacă ar
fi să te bazezi strict pe destin, nu ai mai
face nimic in viața asta.
Nu ai mai face nicio alegere. Doar cea de a te trezi si a-ti petrece fiecare zi în același ritm, asteptând ca destinul sa se întâmple.
Nu ai mai face nicio alegere. Doar cea de a te trezi si a-ti petrece fiecare zi în același ritm, asteptând ca destinul sa se întâmple.
Pui prea mare presiune pe Fericire. O faci să pară imposibil de atins.
EL: Fericirea nu e atinsa. Ea atinge.
Fericirea
e starea naturală a ta și e sublimă.
Crede-mă ca nu există sentiment mai înălțător, mai greu de atins, dar care să merite mai mult atingerea.
el: Vrei să spui că eu nu am fost fericit? Niciodată?
EL: Da!
el: De unde știi tu...
EL: nu e un concurs... e ok sa nu fi fost încă...
Știu, pentru că atunci când încerc să iți explic mă simt ca și cum aș explica unui orb un
pastel, cât de complementare sunt nuanțele. Întrebarea ce se naște este: ce sunt culorile?
el: Dar
te-ai gândit ca nu avem aceleași noțiuni? Sau că, eu nu pot sa descriu în
cuvinte multe stări sau sentimente. Asta neînsemnând că nu le-am trăit sau
simțit.
EL: Nu e un
concurs... nu sunt mai presus pentru ca am trait. Doar încerc să iți spun că există ceva dincolo. Ceva ce
nu ai mai trait niciodată, și care merită fiecare clipă petrecută în căutare.
el: Ei bine... poate voi fi suficient de norocos, sau
merituos, sau capabil sa ating
acel punct... să mă atingă.
EL: Sau suficient de nedefensiv.
Vreau doar să iți dau tot ce am avut vreodată mai bun,
mai de preț, mai sublim.
Să iți
arăt ca e acolo și că se poate ajunge acolo, doar fiind mai mult aici.
Nu te supara, încercarea mea este dintre cele mai nobile.
Te cunosc mai bine decât te cunoști tu acum.
Am fost tu, sunt tu, așa cum și tu la rândul tău vei fi eu.
