Ascultă

pielea ta cântă degetelor mele
ochii mei șoptesc buzelor tale

Ascultă!
pleopă. tu, clipă. cearceaf. tu. zambet de soare

Copil

Mă uit la mine cel de anul trecut, plasat frivol pe etajera minții. Ochi de bunic ce își privește zâmbitor nepotul. Și gândul... gândul zboară la tine, și îl aduc înapoi. 

Și etajera e plină de eu, și tu și noi și între noi se înghesuie restul.

copil voi fi de mâine iar gândul... gândul  e din nou la tine.

Rădăcini

A fost odată un copac în calea nimănui. Și pentru că nu încurca pe nimeni, oamenii au tăiat copacul.

Întâi aproape de rădăcini, apoi pe lungimea sa.

Jumatate de copac au folosit-o pentru a face o punte peste un abis vechi de când lumea. Un abis în drum spre nicăieri.

Cealată jumatate au folosit-o pentru a se incălzi. Călătorii se lupta deseori cu frigul si umezeala.

Copacul este  acum recunoscătoar fiecărui călător. Pași obosiți  poartă cenușa amestecată cu noroi, într-un pelerinaj al reîntregirii.

Rămăne însă ascunsă în fibră, lupta cu un sentimet fad de imobilizăre fără rădăcină.